Îmi trăiesc visul de ieri, dar îmi va aduce fericire pe termen lung?



10 Noiembrie, ora șapte fără un sfert aproape. Nu sunt deloc o persoană matinală, din contră, sunt activă noaptea, dar am zile, ca aceasta de exemplu, când, deși dorm doar 2/3 ore, mă trezesc din senin, aparent fără motiv. Va fi interesant în următoarea perioadă să observ ce anume îmi va aduce fericire, având în vedere că-mi voi petrece timpul doar în casă. În campus nu mai pot merge, așa că voi studia doar online, ceea ce nu mi se pare a fi o idee prea bună.

De o bucată de vreme mă preocupă faptul că mediul în care ne desfășurăm activitea are un efect major asupra comportamentului nostru. Anglia îți oferă o educație aparte, mult diferită de a noastră și într-un fel te transformă, oricâte eforturi ai face să-ți păstrezi identitatea. Sunt de părere că e bine să iei din lume ceea ce ți se pare bun pentru tine; mereu am spus că am destul răul meu, ca să mai iau și din răul altuia și am căutat să împrumut lucrurile bune de la oameni și să mi le însușesc.

Întâlnim de-a lungul vieții persoane care scot din noi diferite stări, unele aduc la suprafață frumusețe, altele, un întuneric pe care nici nu știai că-l deții. Faptul că mediul ne schimbă, oricât de mult ne-am dori să nu se întâmple, îmi ridică semne de întrebare și mă sperie. Este în regulă să evoluezi, trebuie să evoluezi ca om, dar până unde s-o faci? Care este limita? Unde este granița între a fi uman și-a nu mai fi?

Socializarea față în față este extrem de importantă pentru sănătatea mintală, dar și mentală și este importantă pentru conexiunea dintre oameni. Internetul, deși ne oferă comunicare instant, la orice oră din zi sau din noapte, nu poate menține vie flacăra relaționărilor și oamenii care ne dau o stare de bine riscă să nu mai fie importanți pentru noi la un moment dat.

Trăim vremuri neconforme cu ceea ce eram obișnuiți înainte și va trebui să ne adaptăm schimbărilor. Mă trezesc, îmi beau cafeaua, uneori ies la alergat, citesc, scriu, ascult muzică, fac cursurile la care înainte nici nu visam și sunt plătită de stat ca să le fac. Acum îmi trăiesc visul de ieri, dar îmi va aduce asta fericire pe termen lung? Ador diminețile cu ceață, ador cafeaua și parfumurile, ador cuvintele spuse la momentul potrivit, ador privirile încărcate de însemnătate, ador să fiu femeie, să gândesc și să râd ori să plâng, ador să simt pentru că încă sunt ființă umană, ador viața pe care o trăiesc acum și oamenii care fac parte din ea, ador micile încântări de zi cu zi care-mi fac inima să bată mai tare ori să zâmbească, ador să fac tot ce înainte nu aveam timp să fac, dar vor mai avea aceste bucurii o însemnătate aparte dacă-mi vor deveni normalitate? Ca să te bucuri la maxim de ceva, după legea firii, cam trebuie înainte să-ți lipsească, să-l obții, fără însă să-ți devină rutină. Devenindu-ți rutină te va mai bucura atât de mult sau te va plictisi?

Tu ce crezi?Dacă-ți trăiești visul, dar el devine rutină, îți va aduce fericire pe termen lung sau vei fi atras de noi provocări?


36 views0 comments
 

©2020 by Divinul feminin. Proudly created with Wix.com