19 Octombrie 2020

Updated: Nov 7, 2020




19 Octombrie 2020


Deoarece în ultima perioadă am fost oarecum obsedată de ideea fericirii, am decis să notez, de câte ori îmi va permite timpul, toate lucrurile care-mi bucură sufletul, oricât de neînsemnate ar părea.

Balzac spunea că '' Din nenorocire, fericirea înseamnă în aparență ceva absolut și tocmai de aceea se găsesc atâția neghiobi care să se întrebe ce este fericirea?'', așadar, nu văd de ce să-l contrazic și mă alătur nărozilor care n-au altceva mai bun de făcut decât să caute nodul din papură...


Este ora șase fără zece. Începe să se întunece; pot spune că ziua a trecut deja, fără ca ceva special să se întâmple.


Alarma ceasului a sunat la opt, dar eu m-am trezit abia după ce-am băut cafeaua și-am mâncat un muffin de lămâie. Fiind luni, am avut cursuri online și de dimineață și la amiază, așa că atenția mi-a fost direcționată spre literatura engleză. Ca de obicei, am preferat să închid telefonul și să nu fiu distrasă în timpul orelor. Abia acum realizez că nu am sunat pe nimeni și nici nu am răspuns mesajelor, atâtea ore.


Cum spuneam, mi-am petrecut o bună parte din zi în compania colegilor și a profesorului, apoi cu Tommy, motănelul meu scump, care n-a avut vizite în program și a stat acasă, făcându-mi companie.

În pauza de la prânz am gătit cartofi la cuptor cu cașcaval și ouă, fiind o rețetă simplă și ușor de pus în practică dacă ești foarte ocupat. Având inspirație, am vrut să scriu câteva rânduri în romanul care va fi gata curând, sper, dar fiind dezordine în casă, nu am reușit. A trebuit să fac întâi curat, ca mai apoi să mă dedic pasiunii mele. Nu fac asta în mod obișnuit, de multe ori când se întâmplă să am entuziasm creator, las totul baltă și-mi pun ideile pe hârtii sau pe laptop, fără să mă gândesc de două ori.


Deși au existat momente în care am râs astăzi, nu pot spune că am sărit în sus de bucurie pentru ceva anume. M-am simțit stresată o perioadă scurtă, cât au fost lucrurile împrăștiate, însă imediat după, situația a revenit la normal, așadar nu am fost fericită, ci mai degrabă liniștită. Acum îmi pare o mare mulțumire că pot face ceea ce îmi place, tastând literele una câte una, fără să am dureri de mână de exemplu (din cauza sindromului de tunel carpian descoperit în august anul acesta) și fără să am alte lucruri importante de care să mă ocup.


După spusele lui Seneca ,, Cele mai mari binecuvântări ale omenirii sunt în noi și la îndemâna noastră. Un om înțelept este mulțumit cu soarta lui, oricare ar fi aceasta, fără a-și dori ceea ce nu are''.


În cartea Divinul feminin am dezbătut subiectul fericirii și am căutat să înțeleg cât de cât acest concept. Știu că totul ține de noi și definițiile în general sunt subiective, totuși... azi reușesc să-mi contrazic singură opiniile și asta pentru că, deși împăcată cu mine însămi, calmă, mulțumită, nu mă pot declara per total fericită. Să fie oare pentru că îmi doresc ceva ce nu am, așa cum afirma cu mult timp în urmă, Seneca? Să fie doleanțele motivul principal al schimbărilor stărilor noastre de spirit? Și dacă e așa, de ce nu am fost astăzi extrem de fericită când am primit pachetul cu încălțămintea de la All Star, pe care mi-o doream și care trebuia să ajungă abia la sfârșitul săptămânii, de exemplu? N-a fost nicio diferență între a desface punga de cafea în această dimineață și a desface pachetul neașteptat, chiar dacă înăuntru se afla ceva ce îmi doream și mi-ar fi putut aduce bună dispoziție.


Observând că înafara bucuriei de-a scrie n-am avut altă mulțumire sufletească, sunt tare curioasă să văd ce-mi va oferi ziua de mâine și ce anume mă va face fericită.









 

©2020 by Divinul feminin. Proudly created with Wix.com