30 Octombrie 2020

Updated: Nov 7, 2020



În momentul acesta în care scriu, parcă soarele vrea să iasă din nori și ar fi bine s-o facă, după atâta ploaie. Azi mă simt mai bine față de zilele trecute, simptomele răcelii încep să treacă, așa că pot continua cu prezentarea trăirilor în jurnalul fericirii.

Am renunțat la prezența frecventă pe rețelele de socializare. Zecile de mesaje fără substanță mă obosesc și-mi distrag atenția de la lucrurile importante cărora trebuie să le dau atenție.

Fiind 30 Octombrie, este ultima zi în care una dintre cărți va fi oferită gratis cititorilor și ultima zi a provocării. Pentru cine nu știe despre ce este vorba, provocarea înseamnă transmiterea mesajului ''și eu iubesc poezia''.

Mă bucur extraordinar de mult că majoritatea au acceptat să intre în joc, să primească și să ofere mai departe un gând bun, fie el și înafara internetului. A fost o adevărată surpriză să nu văd doar numele domnișoarelor și doamnelor pe lista celor care au descărcat e-Bookul, ci să fie și bărbați. Nu mă așteptam și pentru asta vă mulțumesc!

Dintre toate emailuri primite în această perioadă, există unul care mi-a bucurat ziua și pe care, așa cum am promis îl voi menționa pe blog. Este scris de o doamnă trecută de prima tinerețe, care locuiește în Grecia și spune așa:

'' Draga mea, nu te cunosc personal, dar îmi place ceea ce scrii. Cu toate că nu sunt de acord cu tine în toate privințele, îți împărtășesc viziunea feministă. Ar trebui ca tinerele să citească mai mult și să se respecte mai mult. Felicitări pentru carte și pentru modul cum gândești. Dacă accepți un sfat, apropie-te de Dumnezeu mai mult, pentru că se vede că te iubește, ți-a dat de toate!''

De ce am ales acest email este lesne de înțeles. Doamna respectivă mă îndeamnă politicos să-l accept pe Dumnezeu, fără să mă judece așa cum alții, din păcate, o fac. Cu toate că i-am mulțumit personal, îi voi mai spune încă o dată că apreciez enorm mesajul dânsei și chiar am revizuit istoria religiilor cât timp răceala m-a ținut sub pătură. Din păcate, religia pentru mine este un subiect delicat. Sunt apropiată de spiritualitate, dar nu de o anumită credință în sine. Când rămân singură cu gândurile mele și-mi doresc ceva anume, când am o problemă sau când am pur și simplu am nevoie de cineva să-mi fie aproape... nu mă rog în modul clasic, mă retrag din vacarmul ce mă-nconjoară și stau doar cu mine. Am și zile în care nu mi-e ușor, plâng și văd totul gri, dar îmi dau timp să procesez durerea și s-o înțeleg. Sunt ființă umană, cum toți suntem; am slăbiciuni, temeri, vise, dezamăgiri, bucurii. Simt aceleași lucruri pe care orice suflet le simte, doar că nu le pun în cârca unei divinități, le simt, le trăiesc, le înțeleg și... le las să plece, fac loc următoarelor dezamăgiri...Poate nu e momentul meu să-l descopăr pe Dumnezeu și presupunând că El există... cu siguranță ar avea altceva mai bun de făcut decât să stea după inima unei femei...i-ar da repede unfollow!





35 views0 comments
 

©2020 by Divinul feminin. Proudly created with Wix.com